Editorial (28)
Se anunţă hotărâri capitale la nivelul partidelor de opoziţie. Bâjbâielile PNL-iştilor şi ale PSD-iştilor lasă impresia că te afli în preajma unui ring de box în care boxerul cel mai bine cotat etalează numai eschive şi joc de picioare, nereuşind să mai şi puncteze. Lipsa de şansă este obsesia care le bântuie conştiinţele şi le face viaţa grea şi nopţile de nedormit. Nu ştiu de ce (sau poate că ştiu !) actuala coaliţie începe să semene din ce în ce mai mult cu vechea (şi de tristă amintire) Convenţie Democrată. Simptomele pe care le manifestă cei doi lideri de partide, Crin şi Victor, sunt incoerenţa şi inconsistenţa. Acţiunile lor au un pronunţat caracter divergent, individualist… Crin Antonescu e semeţ, arogant şi, în esenţă, rupt de popor. Se şi vede în fruntea statului.
Poziţia lui în opo-ziţie este una alunecoasă, profund interesată lăsând impresia că se înţelege cu toată lumea, dar nutrind sentimente absconse de trădare şi înjunghiere pe la spate a tovarăşilor politici de care s-ar debarasa fără nicio remuşcare o dată ajuns la putere. De cealaltă parte, “Micu-ţul Titulescu” se lasă tras de sfori de către “maturii” partidului şi lasă o jalnică impresie de şef, pe când, în fapt este un om de paie, cu limbă ascuţită în scopul obţinerii unui ciolan mai arătos. Ei nu reuşesc să facă măcar trei prozeliţi din rândul majorităţii, din rândul celor care duc totuşi ţara asta pe umeri. Se macină în lupta pentru Putere, se pierd în mărunţişuri, scăpând din vedere esenţialul: consensul în problemele majore (care nu au culoare partinică), orientarea pe direcţii esenţiale, fiind nu o dată cu un pas, dacă nu cu cinci, în urma evenimentelor.
Poziţia lui în opo-ziţie este una alunecoasă, profund interesată lăsând impresia că se înţelege cu toată lumea, dar nutrind sentimente absconse de trădare şi înjunghiere pe la spate a tovarăşilor politici de care s-ar debarasa fără nicio remuşcare o dată ajuns la putere. De cealaltă parte, “Micu-ţul Titulescu” se lasă tras de sfori de către “maturii” partidului şi lasă o jalnică impresie de şef, pe când, în fapt este un om de paie, cu limbă ascuţită în scopul obţinerii unui ciolan mai arătos. Ei nu reuşesc să facă măcar trei prozeliţi din rândul majorităţii, din rândul celor care duc totuşi ţara asta pe umeri. Se macină în lupta pentru Putere, se pierd în mărunţişuri, scăpând din vedere esenţialul: consensul în problemele majore (care nu au culoare partinică), orientarea pe direcţii esenţiale, fiind nu o dată cu un pas, dacă nu cu cinci, în urma evenimentelor.
Gh. BURDUJAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu