Într-o eră a vicisitudinilor, când nu mai simţi că ceea ce faci te valorifică, nerecompensat, ajungând să-ţi fie ruşine că eşti cadru didactic, eu sunt fericită că am ceea ce nu se cumpără, vinde sau fură – privilegiul de a fi mamă. Îmbrăţişările şi râsetele fiului meu, Luca, nu pot sta alaturi de tăieri salariale sau remunerări, de niciun joc dublu al celor ce se cred puternici şi nu pot fi egalate de nicio recompensare profesională.Pe vremea studenţiei mele, funcţiona expresia a avea pitici pe creier ceea ce echivala cu o stare maximă de nervozitate şi era recomandat să nu te afli în preajma deţinătorului de pitici. Astăzi, cel care face cunoştinţă cu piticiipe care îi acumulez după o zi de muncă, şi fără să aibă nicio vină, este Luca.
…şi mă întreb, cum să scap de micii invadatori?! La clase, mă ocup zilnic de educaţia a cel puţin o sută de copii şi statul se gândeşte că un cadru didactic poate mult mai mult - aşa că… mai puţini profesori şi mai mulţi elevi, să fie! Devotată serviciului şi cu unele regrete, am hotărât să mă întorc la catedră după ce Luca a împlinit două luni – aşa că am lăsat alte mămici să sufere în urma reducerii indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Sincer… nici mie nu mi-a fost prea bine după tăierea salarială de 25%. Are cineva vreo vină?! Cu siguranţă, dar până se va găsi acel cineva, cel care pătimeşte zilnic este tot preaiubitul meu fiu.
Dragile mele colege de suferinţă, mămici cu pitici, vă apreciez pentru sacrificiul de a pleca în fiecare dimineaţă de acasă deşi auziţi în urmă Mami, iar pleci? şi sper ca de Ziua Mamei să vă bucuraţi din plin. Doresc în dificultăţile vieţii să nu descurajaţi! Oricât ar fi de greu, nu uitaţi în ceea ce constă valoarea, bucuraţi-vă de toată iubirea sinceră şi necondiţionată a copilaşilor dvs. La mulţi ani!
Prof. Alina ARDELEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu