VIAŢĂ DE ELEV

Poate că cel mai greu în viaţă, este uneori să  accepţi realitatea aşa cum este fără a o modela dupa propriile tale gânduri lăsându-te purtat de soartă, printre clipele anotimpurilor.

Să fii elev, în prezent, înseamnă doar acea perioadă în care libertatea îţi este frântă şi viitorul tău pare unul lipsit de speranţă într o societate care lasă de dorit în vreme de criză economică dar şi socială.Însă, adevăratul rol al nostru, ca viitori cetăţeni ai unei ţări a carei frumuseţe nu se regăseşte în maşini de lux şi locuinţe mastodont, este acela de a învăţa să preţuim frumosul din fiecare oră petrecută la şcoală, şi nu numai.

Falsa concepţie pe care unii o au şi anume,, Şcoala nu aduce niciun beneficiu ‘’ este cred eu ,,slăvită’’ doar de cei care s-au lăsat bătuţi în a lupta spre dobândirea de cunoştinţe ce ne vor servi mai târziu în viaţa, ca trepte bune de urcat spre perfecţiune.

Un element cu care fiecare elev se confruntă este anturajul .Încă din momentul în care ai păşit pentru prima data în curtea şcolii fie că vrei, fie că nu, faci parte dintr-un anturaj pe care tu ţi-l faci şi care îţi va guverna o mică sau mare parte din viaţa ta pe o perioada nedeterminată, hotărându-ţi soarta uneori într-un mod distructiv.

Realitatea pe care o vedem şi simţim în momentul de faţă este reflexia noastră ,reflexie ce pare a fi din ce în ce mai întunecată asemeni gândurilor noastre. Bineînteles ,că sunt persoane care au demonstrat deja că au principii bine stabilite.

Ceea ce mă revoltă cel mai mult este faptul că numărul elevilor cărora nu le pasă de lumea din jur este în creştere şi nimic nu pare a-i stopa din această ascensiune ,,negativă,,.

Din punctul meu de vedere, viaţa de elev ar trebui să fie unică, brăzdată de clipe memorabile în care să uiţi ce înseamnă a jigni pe cineva sau a marginaliza şi în care să înveţi să ajuţi, să ierţi, să iubeşti şi să zâmbeşti necondiţionat .

Ciprian MARIN