LIBRĂRIE DE VISE

Pentru-o societate utilitaristă, pragmatică, librăria a ajuns ceva de domeniul trecutului, neprofitabil comparativ cu deschiderea unei crâşme ori a unei bănci. Cartea şi implicit librăria sunt înlocuite cu obstinaţie de un (ex)cititor căzut pradă tabloidelor, ziarelor sau televiziunilor de nişă, iar sfârşitul comerţului cu cartea a venit firesc.

Borges vedea în bibliotecă, deci în librărie „acel univers benefic care alină sufletul şi incită spiritul”. Cu alte cuvinte, spune-mi câte librării are oraşul, să-ţi spun valoarea spirituală şi mai ales umană a localităţii respective.

Câte librării mai există în orăşelul lui Iorga? Cine ar putea să susţină acest comerţ neprofitabil care ar da bine într-un spaţiu cu intelectuali recunoscuţi, atenuând astfel degradarea spirituală a urbei prin absenţa cărţii la vedere?

Este adevărat că marketingul cu cartea nu este la îndemâna oricui şi o carte nu se vinde precum un kilogram de cârnaţi iar invazia supermarketurilor din altă parte, a adus o oarecare compensare a lipsei de carte prin raioanele speciale din incinta lor. Comerţul cu căruciorul printre macaroane şi detergenţi doi-în-unul a insistat să compenseze această nevoie.

În Vălenii de Munte există scriitori dar nu există cărţi iar nostalgia unei librării rămăne un vis doar pentru o încăpăţânată patroană de semilibrărie care mai iubeşte încă rafturile cu cărţi, şi nu etajerele virtuale ale internetului. Imaginea unui spaţiu modern, cu un librar ospitalier în ambient exotic, împărtăşind bucuria cărţii care nu este în lista cu lecturi obligatorii, rămăne o soluţie la supraviţuirea spirituală a lumii în care trăim. Poate se va gasi cineva de oriunde care să readucă intelectualul în librărie şi să exploreze cartea, în folosul şi spre binele generaţiei internaute. Un mod simplu legal şi accesibil.

,,Carte iubită, fără de folos, /tu nu răspunzi la nici o întrebare”

Camelia NEAGU