EDITORIAL 39
Teama este cea mai jalnică stare a fiinţei umane. Frica te înjoseşte în faţa propriei tale conştiinţe.
Frica este definită în DEX ca o stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă.
Frica atacă demnitatea în esenţa ei, frica te face să taci, să tăinuieşti adevărul, să ascunzi, să treci nepăsător pe lângă o nedreptate care ţi se face ţie sau altuia, să inventezi scenarii apocaliptice, să crezi că toate forţele răului sunt îndreptate asupra ta, să duci o viaţă de iepure, să te ascunzi în văgăuni existenţiale, să aplauzi atunci când nu e nimic de aplaudat, să faci din normalitate un fapt excepţional doar pentru a fi pe placul şefului sau a unui factor de decizie în comunitate. Teama de a nu pierde privilegii, închipuite sau reale, te face să-ţi trădezi prietenii, să nu te ţii de cuvânt, să amâni hotărâri, să nu semnezi, să nu îţi asumi responsabilităţi, să renunţi, în final, la condiţia de om.
Am cunoscut, în Vălenii de Munte (şi nu numai aici) oameni de o valoare excepţională care mi-au destăinuit lucruri de interes public, dar care nu sunt dispuşi să le rostească cu voce tare. Pentru că au copii care trebuie să obţină o slujbă la stat, pentru că au nevoie de Primărie, pentru că le e mai dragă liniştea, o linişte plină de compromisuri. Şi mai jalnici sunt aceia cărora le e frică de vecinătatea unui om vertical. Nu încerc să le descifrez resorturile ce-i fac pe aceştia să-şi construiască viaţa astfel, dar nu pot să-i înţeleg, nicidecum să le accept atitudinea.
Ei nu vor şti niciodată ce înseamnă să fii cuprins de lumina binefăcătoare a valorilor umane, preponderent pozitive! Pentru că le e frică!
Frica este definită în DEX ca o stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă.
Frica atacă demnitatea în esenţa ei, frica te face să taci, să tăinuieşti adevărul, să ascunzi, să treci nepăsător pe lângă o nedreptate care ţi se face ţie sau altuia, să inventezi scenarii apocaliptice, să crezi că toate forţele răului sunt îndreptate asupra ta, să duci o viaţă de iepure, să te ascunzi în văgăuni existenţiale, să aplauzi atunci când nu e nimic de aplaudat, să faci din normalitate un fapt excepţional doar pentru a fi pe placul şefului sau a unui factor de decizie în comunitate. Teama de a nu pierde privilegii, închipuite sau reale, te face să-ţi trădezi prietenii, să nu te ţii de cuvânt, să amâni hotărâri, să nu semnezi, să nu îţi asumi responsabilităţi, să renunţi, în final, la condiţia de om.
Am cunoscut, în Vălenii de Munte (şi nu numai aici) oameni de o valoare excepţională care mi-au destăinuit lucruri de interes public, dar care nu sunt dispuşi să le rostească cu voce tare. Pentru că au copii care trebuie să obţină o slujbă la stat, pentru că au nevoie de Primărie, pentru că le e mai dragă liniştea, o linişte plină de compromisuri. Şi mai jalnici sunt aceia cărora le e frică de vecinătatea unui om vertical. Nu încerc să le descifrez resorturile ce-i fac pe aceştia să-şi construiască viaţa astfel, dar nu pot să-i înţeleg, nicidecum să le accept atitudinea.
Ei nu vor şti niciodată ce înseamnă să fii cuprins de lumina binefăcătoare a valorilor umane, preponderent pozitive! Pentru că le e frică!
Gh. BURDUJAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu