VINE CRĂCIUNUL

Şi iar vine Moş Crăciun fără emoţia lui scandinavă şi sania trasă de reni. Nu ţine cont de viaţa bântuită de criză şi de moravuri lumeşti ci de candoarea copiilor care aşteaptă miracolul. Vremurile sunt tulburi şi el ştia asta, dincolo de luminile mult prea generoase cu care administraţiile au împopoţonat oraşele, chiar din primele zile ale lui decembrie. Se apropie bilanţul unui an şi de multe ori românii îşi declară nemulţumirea şi neîncrederea în politicieni şi în instituţiile statului.

Îi îngrijorează nesocotinţa cu care sunt aruncaţi bani publici pe stelele ce luminează sfidător străzile neasfaltate, “tăierile” de salarii, indemnizaţiile, impozitările de pensii, ordonanţele… Îşi fac griji până şi pentru elctoratul infantil, adunat în jurul bradului şi sedus mult prea uşor de Moşul cu acadele şi haină roşie.

Şi încrederea celor mari poate fi cumpărată ieftin cu o pungă de zahăr, mălai sau cu promisiuni. Moşul vine prea des şi mereu de la o vreme încoace şi lasă, crenguţe de brad, rate la banci, fetiţe cu chibrituri, jocuri de culise, anaforă feliată, iubire la promoţie. Este suspicios de darnic şi ademeneşte pe rând pe cel mic şi pe cel mare.

,,Să fim mai buni, mai drepţi, mai iubitori”  Scrie pe toate gardurile, pe toate afişele, pe bannere, prin autobuze ,,Vine Crăciunul!” -aşa am auzit în biserică, la TV, pe stradă, prin magazine. ,,Să fim fericiţi, să mergem să profităm de super-ofertele de sărbători” Şi el cum să fie?

Dacă am crede în minuni, am putea spera ca de această dată să fie altfel: de cuvânt, cu ţinere de minte, fără droguri uşoare. Un pic de normalitate, respect şi decenţă ar putea aduce măcar din când în când, în traista aia mare, inutilă şi mincinoasă. Am prefera o punguţă cu doi bani care să fie ai noştri. Cât despre lapte şi miere…

,,Vine Crăciunul”  aşa am auzit pe la TV, pe stradă, prin magazine… Şi o să treacă, fiindcă aşa sunt toate trecătoare.

“Deschide uşa creştine…”

Camelia NEAGU