ÎNVINGĂTORUL

EDITORIAL (15)

Imaginaţi-vã cã sunteţi în situaţia în care puteţi sã mizaţi tot ce aveţi pe “o singurã carte” şi sã câştigaţi dublu sau sã pierdeţi totul: ce faceţi, riscaţi şi mergeţi mai departe sau preferaţi sã fiţi prudenţi şi sã rãmâneţi doar cu ceea ce aveţi? Aceastã situaţie exemplarã, care rezumã destul de bine un tip de opţiune cu care ne întâlnim adesea în viaţã, l-a ajutat pe un psiholog faimos sã analizeze mai în profunzime psihologia diferenţialã a oamenilor, împãrţindu-i, în mare,  în tipul de “asumare a riscului” şi tipul de “evitare a eşecului”. Asumarea riscului are o bãtaie scurtã, limitatã mai degrabã la orizontul prezentului şi incapabilã deci de afundamenta o strategie de “câştig” pe termenm lung. Pe de altã parte  “tipul” din a doua categorie pare mai ezitant, mai nesigur. Cum e mai bine? Care dintre opţiuni este de naturã sã-ţi aducã mai multã mulţumire în viaţã, nu în general, ci aici şi acum? Existã patru tipuri de persoane: 1. Persoane cu valori înalte ale evitãrii eşecului şi cu risc nul (având o satisfacţie de viaţã relativ ridicatã), 2. Persoane simetric opuse caracterizate prin valori ridicate ale asumãrii riscului (cu un nivel moderat al satisfacţiei de viaţã), 3. Persoane caracterizate prin valori negative atât ale asumãrii riscului, cât şi ale evitãrii eşecului (cu un nivel al satisfacţiei de viaţã scãzut), 4. Persoane caracterizate prin valori pozitive atât ale asumãrii riscului cât şi ale evitãrii eşecului (cu o satisfacţie de  viaţã cât se poate deredusã). Fie cã au optat pentru “evitarea eşecului”, fie cã au acceptat “asumarea riscului” indivizii din primele douã categorii de mai sus sunt relativ mulţumiţi de viaţa lor. Fãcând o opţiune le-a permis acestora, în principiu, sã gãseascã un sens în existenţa lor şi sã fie, dacã nu fericiţi, cel puţin împãcaţi cu soarta. Dimpotrtivã, lipsa alegerii, pare a avea consecinţe dramatice, afectând puternic satisfacţia de viaţã.

Gh. BURDUJAN