Scriu aceste randuri intr-o zi din prima decada a lui Prier,perioada in care inca suntem in Postul marii sarbatori a crestinatatii.Invierea Domnului.Din fluxul international,mass-media(scrisa,audio-vizuala si multimedia),dar si din realitati concrete se constata o crestere semnificativa a celor care acuza,intr-un fel sau altul,datorita grijilor cotidiene si a zgomotoaselor influente ale civilizatiei contemporana,diferite grade de uzura morala,de la simple depresii trecatoare,nesemnificative,la adevarate forme patologice,pana la rupere mentala de realitate.
Factorii care genereaza asemenea forme de sensibilitate psihica sunt ,desigur,multipli,iar medicii specialisti au disecat in tratate specifice toata gama acestora.Printre factorii care genereaza astfel de afectiuni psihice sunt mostenirea genetica,ancorarea plenara in cotidian si cetate,cu tot ceea ce deriva de aici,insuficienta sau lipsa banilor penrtu a acoperi macar un modest nivel de trai,frustari sentimentale,neintelegerile din familie,singuratatea,stresul informational,grija zilei de maine,s.a.
Intru cautarea remedierii sau vindecarii acestor forme de afectiuni psihice se bate moneda,in ultimul timp,pe salvatorul apel la un psiholog sau chiar mai multi,specialisti care se ocupa cu “stiinta psihicului”.Ori daca acesti psihologi abordeaza aspectul tratarii clinice din optica pur stiintifica,sansele de reusita tind spre zero,in conditiile in care psihicul uman este un labirint aproapa de nepatruns in totalitate doar prin realizarile stiintei.
In aceste conditii trebuie luata in calcul bipolaritatea finite umane:trupul(material)si sufletul(immaterial).Diferitele forme de stress si boli psihice sunt in primul rand,afectiuni ale sufletului sin u ale trupului.Ori,in acceptia crestina aceste tulburari sufletesti nu sunt altceva decat concretizari ale unor fapte,trairi,gandiri,comportamente neplacute lui Dumnezeu,deci ale pacatului.
De aceea,psihologul daca nu are in el nsusi o viata crestina demna,curate,nu poate face aproape nimic numai cu”instrumentele”stiintei respectivilor pacienti care-i solicita ajutorul.Se precizeaza ca si unele institutii publice,inclusive scoli,internate,Centre de Plasament sa beneficieze de ajutorul psihologilor(deja in unele institutii exista)
Personal cred ca nu aceasta este solutia.Oamenii,copiii,elevii trebuie apropiati tot mai mult de Biserica,de tainele acesteia,de post,de rugaciune sin u de Cabinetele de Psihologie.
Preotii,duhovnicii,singurii,prin harul lui Dumnezeu primit la hirotonire,ca slujitori ai lui Dumnezeu pe pamant,au puterea sa amelioreze sau chiar sa vindece bolile sufletului.Daca am crede cu toata fiinta noastra ca tot ceea ce “ni se intampla”pe parcursul vietii este de la Dumnezeu si cele bune si cele rele,daca am crede si amrecurge periodic la taina spovedaniei,prin care sufletul se usureaza,atunci de ce am mai fi stresati,afectati psihic?
Intr-o lume ca aceasta,ultramodrrnizata si superinternetizata,cand,extravaganta vestimentara si copilara a luat locul vesmintelor decente,cand cerceii nu mai sunt in urechile fetelor ci ale barbatilor,cand”circurile”de la televiziuni rapesc timpul cititului,rugaciunii si contemplatiei crestine,cand calculatorul a luat locul cartii,iar banii sugruma valoarea,adevarul si bunul-simt,de ce n-am reflecta mai responsabil,pentru propria sanatate,la intrebarea din titlu?
Mihai ISTUDOR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu