Un Om a ales sã protesteze prin înfometare faţă de nerespectarea legii. Nu cere nimic pentru sine, nu vrea bani nemunciţi, vrea sã fie plãtit corect pentru o muncã efectuatã ca şi colegii sãi cãrora li s-a recunoscut de cãtre justiţie dreptul dat prin Legea promulgatã de preşedintele statului. Sunt persoane care se nasc şi trãiesc pentru dreptate şi adevãr. Încã de mici îi învãţãm pe copiii noştri sã nu mintã, sã nu fure, sã preţuiascã banul muncit şi dreptatea. Sunt convinsã cã şi Doamna Învãţãtoare Cristina Anghel şi-a educat astfel elevii. Dacã nu mai existã nimic sfânt, dacã regulile sunt încãlcate, iar legea nu este respectatã, mai putem spune ca trãim într-un stat de drept? Ce le oferim copiilor noştri? O lume pentru care nu i-am pregãtit, o lume în care valorile sunt denigrate, iar nonvalorile îşi clameazã cu un tupeu fantastic “competenţa”. Îmi spunea o colegã, în cancelarie, referitor la lipsa noastrã de reacţie, cã ne vor condamna copiii noştri, aşa cum şi noi i-am condamnat pe pãrinţii noştri pentru cã au asistat, neputincioşi, la instaurarea comunismului. Câţiva oameni, prin minciunã, intimidare şi crime, au reuşit sã schimbe cursul Istoriei pentru cã au ştiut sa profite de nehotarârea, dar mai ales de laşitatea celor mulţi. Institutul de cercetare a crimelor comunismului a readus atenţiei publicului nedreptãţile societãţii totalitariste, dar acest fapt nu reprezintã decât o picaturã într-un ocean. Victor Petrini, personajul principal al romanului “Cel mai iubit dintre pamânteni”, caracteriza acea epoca prin titlul dat eseului sãu: “Era ticãloşilor”. Într-o societate care clama egalitatea de şanse între oameni, libertatea de exprimare şi formarea “omului nou”, Lucian Blaga era înlaturat de la catedrã, iar ca decan al Universitãţii era numit dentistul Vaintrub, în locul lui G. Cãlinescu. Încet-încet, absurdul s-a strecurat în viaţa noastrã şi, ca într-o piesã de Eugen Ionescu, am ajuns sã acceptãm nefirescul, anormalul şi compromisul pentru cã nu mai avem forţa de a ne opune. Şi totuşi, cineva a avut tãria sã reacţioneze, aparând valorile în care a fost educatã şi a educat. Doamna Învãţătoare Cristina Anghel a ales sã le apere cu preţul vieţii. Cred, mai degrabã, cã este un refuz al vieţii care o obliga sã traiascã în afara acestor valori. Este o Doina Cornea a societãţii noastre actuale, un om care înoatã contra curentului şi care luptã cu toatã puterea pentru dreptatea sa. Cu toate acestea, sunt de acord cu cei care o roagã sã punã capãt protestului, care, oricum, şi-a atins scopul: a semnalat întregii lumi cã învãţãmântul românesc este în derivã. Din pãcate, viaţa este singura certitudine. Nu trãim de douã ori pe acest pamânt şi nu cred cã este corect faţã de cei pe care îi iubim şi care ne iubesc, sã ne distrugem viaţa pentru a demonstra unor oameni - care nu au cum sã înţeleagã – cã vrem sã trãim frumos şi sã ne educãm corect copiii. Nu cred cã vom mai avea parte de aşa ceva. Reforma în învãţãmânt nu are astãzi alt scop decât acela al reducerilor de personal, iar în aceastã situaţie nu cred cã mai putem vorbi de eficienţã sau performanţã în şcoalã. Şi cadrele didactice din Vãlenii de Munte au fost nedreptãţite. În ciuda faptului cã am obţinut Hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi executorie privind plata primelor de vacanţã, nici pânã astãzi nu am primit banii. Ordonanţa de Urgenţã a Guvernului nr. 45/2010 eşaloneazã plata începând cu anul 2012! Constatãm cã nu mai gãsim acea punte de salvare, acel fir de care sã ne agãţãm pentru a ajunge la liman. Suntem tot mai obosiţi, tot mai lipsiţi de forţa interioarã necesarã pentru a merge mai departe. Lipsa de speranţã ne face sã ne punem întrebarea moromeţianã: “Încotro ne îndreptãm?”Prof. Maria VISOSCHI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu