COMERŢUL STRADAL ÎN ACTUALITATE

Deşi existã Hotãrârea Consiliului Local (nr. 22/31.03. 2005) care prevede, în mod expres (la subpunctul “d” – aliniat 13 – al Punctului nr. 6 din Anexa nr. 1), cã “Se interzice instituţiilor publice, operatorilor economici şi cetãţenilor expunerea spre vânzare sau vânzarea de mãrfuri în afara magazinelor”, comercianţii noştri nu înţeleg sã o respecte,  nicidecum sã o punã în aplicare. Factorii de resort (care trebuie sã controleze şi sã amendeze, conform legii, pe cei care nu respectã hotãrârea de consiliu) nici ei nu prea se omoarã cu firea. Altfel nu ne explicãm cum este posibil ca, deşi a trecut atâta timp (5 ani!) de la aducerea la cunoştinţa publicã a hotãrârii respective, nici un comerciant, dintre cei vizaţi, nu înţelege sã se conformeze. Aceastã sfidare crasã a “regulilor jocului” legislativ poate trezi suspiciuni dintre cele mai neplãcute pentru administraţia publicã localã. Nu generalizãm, desigur, numai cã aceştia, comercianţii, puţini cât sunt trag imaginea oraşului înapoi şi ne proiecteazã în epoca bazarului, a bâlciului perpetuat, începând cu zona gãrii şi terminând cu staţia PECO din celãlalt capãt al oraşului. Dacã în plin centru, ei nu se jeneazã sã-şi expunã mãrfurile ca la talcioc, pe trotuare, în faţa vitrinelor, ceva nu este în regulã! Vrem sã avem un oraş curat, vrem sã devenim municipiu, sã avem o imagine bunã, europeanã, cu o privire modernã asupra comerţului, dar facem tot ce ne stã în putinţã pentru a bate pasul pe loc şi pentru a ne întoarce la vremuri de mult apuse. Şi asta în timp ce alţii (cam puţini!) au înţeles sã investeascã timp şi bani într-un comerţ civilizat. Nu dãm nume (nici de o parte, nici de cealaltã) dar, pe viitor ne vom ocupa defiecare caz în parte. Pentru cã nu ne este indiferentã  pãrerea acelora care ne tranziteazã oraşul, fie că sunt oameni politici sau simpli turişti. Nu poţi sã nu te întrebi: cine primeşte şpaga pentru a se face cã nu vede acest comerţ de bâlci?   Existã o lege. S-o respectãm, dar, mai ales, s-o şi aplicãm în litera şi spiritul ei. Pentru cã, nu-i aşa?, unde-i lege nu-i tocmealã! Cel puţin aşa ar trebui sã fie. Altfel de ce mai avem un for legislativ al oraşului, dacã executivul nu-l respectã şi nu pune în practicã hotãrârile acestuia?