MARGINALIZAREA SOCIALĂ (II)

Consiliile locale au obligaţia de a identifica persoane sau familii marginalizate  social şi de a le asigura accesul  la serviciile de strictă necesitate: apă, energie electrică, gaze naturale, termoficare.

Conform legii, persoana marginalizată social beneficiază de venit minim garantat sau face parte dintr-o familie beneficiară de venit minim garantat, în condiţiile legii 416/2001şi se află în cel puţin două din urmatoarele situaţii:

• nu are loc de muncă;
• nu are locuinţă în proprietate s-au în folosinţă;
• locuieşte în condiţii improprii;
• are unul sau mai mulţi copii în întreţinere sau face parte dintr-o familie cu mulţi copii în întreţinere;
• este încadrată în categoria persoanelor cu handicap grav, accentuat ori invaliditate de gradul I sau II;
• a executat o pedeapsă privativă de libertate.

Venitul net lunar al unei persoane marginalizate social este egal cu cuantumul venitului minim garantat pentru o persoană sau o familie.

Instituţiile de stat şi serviciile specializate din cadrul Primăriilor  au responsabilitatea de a consilia  şi informa gratuit persoanele cu privire la drepturile şi demersurile necesare obţinerii unor beneficii sociale cum sunt: inserţia/reinserţia profesională, modalităţi de a obţine o locuinţă, acces la asistenţă medicală, educaţie, etc.

Accesul tinerilor la un loc de muncă (inserţia-reinserţia profesională). Tinerii cu vârste cuprinse între 16-25 ani aflaţi în dificultate din lipsa unui  loc de muncă au dreptul la un acompaniament social personalizat din partea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin intermediul agenţiilor teritoriale, la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti. Pentru a nu se confrunta cu riscul excluderii social-profesionale aceştia au dreptul la consiliere profesională şi mediere din  partea reprezentanţilor agenţiei prin planul  individual de mediere. Ei pot beneficia de plasare în muncă la un angajator avizat de Agenţie în baza unui contract de solidaritate, care se încheie între tânăr şi Agenţie şi care are o durată mai mare de un an, dar cel mult doi ani. Angajatorii care încadrează în muncă tineri în condiţiile contractului de solidaritate se numesc angajatori de inserţie. Aceştia vor încheia cu tinerii angajaţi un contract individual de muncă pe o perioadă egală cu cea contractului de solidaritate.

Angajatorii de inserţie beneficiază în condiţiile legii de o serie de avantaje, prin convenţiile pe care Agenţia le încheie cu ei.  Aceste avantaje se concretizează în: rambursarea lunară de catre Agenţie a salariului de bază al tinerilor angajaţi în urma unui contract de solidaritate, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu net pe economie; la încetarea contractului de solidaritate, dacă angajatorii de inserţie stabilesc angajarea tinerilor pe durată nedeterminată, aceşti angajatori beneficiază de rambursarea lunară a unei sume reprezentând 50% din indemnizaţia de şomaj pe care tânărul ar fi primit-o dacă ar fi fost disponibilizat la data respectivă; această sumă se rambursează pe o perioadă de maximum doi ani, respectiv pâna la împlinirea vârstei de 25 ani de către tânărul angajat.

Aceste  beneficii financiare ale angajatorilor de inserţie provin din bugetul asigurărilor de şomaj.

Cătălina MIHAI