EXAMENUL DE BACALAUREAT – O PROVOCARE?!

Rezultatele proaste ale bacalaureatului 2011 obţinute de absolvenţi au suscitat interesul opiniei publice şi mass – media devenind o dramă contemporană cu accente naţionale. Toţi dar absolut toţi s-au erijat în specialişti şi cunoscători, întrebându-se cine este principalul vinovat de faptul că mai mult de jumătate dintre absolvenţi au picat bacul.

Statisticile s-au întrecut în estimări, comentariile şi ,,bârfele de salon” au făcut rating iar şcoala a fost pusă la colţ: sistem educaţional deficitar, profesori fără pasiune, elevi slab pregătiţi, subiecte dificile, camere de supraveghere stresante… Adică tot profilul robot al unei generaţii repetente care nu mai crede în corectitudine, competenţă şi valoare pentru că nu i se oferă mai nimic din toate acestea.

Absenţa modelelor şi a motivaţiei devenirii intelectuale, credinţa că „merge şi aşa“, când alţii au reuşit fără să aibă prea multă învăţătură, democraţia desfigurată în care se fraudează şi nu se întâmplă nimic amendabil, promovarea falsului şi a mediocrităţii, conturează imaginea nevirtuală receptată de tânăra generaţie – o teză de bac susţinută de 20 de ani încoace.

Vinovatul? Noi toţi, sistemul social ofertant de profesori nemotivaţi, ,,părinţii de carton” ,,silicoanele intelectuale” criza morală şi financiară…

Rata de promovabilitate de patruzeci şi ceva la sută la nivel naţional îngrijorează pe mulţi, după ce ani de-a rândul s-au înregistrat cifre peste media europeană. Această realitate nu ar trebui să sperie pe nimeni, ci să dea mai mult de gândit asupra iluziei notelor mari din ultimii ani şi a absolvirii cu success a cât mai multor cursuri superioare.

Este un paradox când peste tot în lume, în toate domeniile de activitate există un uriaş potenţial de inteligenţă, produs al şcolii româneşti, valorificat şi stimat ca made in Romania. Vocaţia şi profesionalismul, spiritul de muncă şi respectul valorilor morale autentice, credinţa că veşnicia încă se mai naşte la sat, iubirea simplităţii şi credinţei în competeţă şi valoare sunt doar câteva din trăsăturilor unui bun profesor şi educator care nu se lasă învins de contrastul valoric al lumii contemporane. Sunt peste tot profesori şi elevi foarte buni care contrazic ceea ce se vede şi ceea ce se aude prea des, din păcate. Despre ei nu se vorbeşte sau se vorbeşte în şoaptă, nu li se promovează spiritul pentru că nu sunt violenţi, sângeroşi, nu zgândăre instinctele, nu sunt cool şi trendy.

Evenimentele petrecute ne semnalează căt valorează o diplomă şi ce am putem să facem fără ea şi de ce unii premianţi din timpul şcolii ajung repetenţi la un examen de bacalaureat. Societatea nu e pregătită să accepte aşa ceva atâta vreme cât nu poate oferi o alternativă educativă şi competentă, bazată pe muncă.

“Poţi să-ţi iei bacalaureatul peste un an, peste doi pană atunci, munceşti şi poate înveţi ce înseamnă muncă fără studii”. Cristian Tudor Popescu

Şi un tabloul contemporan al realităţii noastre nu ar fi complet fără receptarea sinceră a unui candidat de bacalaureat care spune cam cine suntem şi pe unde ne aflăm: ,,… pentru că Caragiale e foarte actual, personajele cu proşti şi beţivi se regăsesc în fiecare club de fiţe din lumea noastră amară”.

Camelia Neagu