Generozitatea – semnul iubirii

Un incendiu puternic s-a produs pe 13 decembrie 2011 la aşezământul din Valea Plopului, unde preotul Nicolae Tănase adăposteşte şi hrăneşte peste 400 de orfani şi săraci. Focul a cuprins mai multe construcţii, printre care o sală de mese, depozitul cu 30.000 de cărţi, magazia de alimente, un birou şi mai multe anexe.

Asociaţia Pro Vita înfiinţată de preotul Nicolae Tănase, ocroteşte peste 200 de asistaţi, copii orfani sau proveniţi din familii cu probleme sociale, prunci abandonaţi, femei gravide şi mame care se află în situaţii dificile.

Sensibilizaţi de această nenorocire, elevii ,,Grupului Şcolar Agromontan ,,R. Constantinescu” Vălenii de Munte şi cadrele didactice au iniţiat şi organizat timp de o săptămână o acţiune umanitară cu strângere de produse de strictă necesitate pentru cei aflaţi în nevoie, alimente de strictă necesitate (paste făinoase, zahăr, ulei, făină, mălai, griş, oţet, ,arpacaş, produse de panificaţie, conserve, altele…) Acţiunea s-a încheiat pe 21 decembrie, timp în care voluntarii au achiziţionat alimente de primă urgenţă. Câţiva elevi însoţiţi de profesorii Camelia Neagu şi Daniela Duţă s-au deplasat pe 22 decembrie 2011 la asociaţia creştină Pro Vita de la Valea Screzii cu o maşină pusă la dispoziţie prin amabilitatea domnului Găluşcă Gelu. A fost o călătorie într-un decembrie alb şi umed, ca un zbor pe nori vaporoşi. O poveste rece, cu suflete calde printre copaci de cleştar. La Valea Screzii am găsit oameni din toate regiunile ţării sosiţi cu obiecte de primă necesitate pentru cei care au adăpost aici, la Părintele Tănase. Impresionantă această solidaritate la care se stătea la coadă!!! Am văzut acolo că generozitatea nu constă în a da mult, ci a da atunci când trebuie.

Noroiul frământat şi zgomotul utilajelor care înlăturau ce a rămas după incendiu păreau că nu deranjează pe nimeni. Stăteam să ne vină rândul să debarasăm alimentele şi priveam atmosfera cu o curizitate afectivă. Părea un decor rupt din cele mai pitoreşti şi rustice tablouri grigoresciene: două tuciuri mari fierbeau pe pirostrii mâncarea copiilor din aşezământ, elevii se întorceau de la şcoală prin mâlul care inundase uliţa, câteva utilaje nivelau locul, bărbaţii munceau tăcuţi, femeile pregăteau hrana micuţilor, un preot dădea binecuvântare sub cerul liber, reporteri alergau să ia interviu unor oameni care se mişcau prea rapid pentru microfoanele lor, prin clisa chinuită.

La radioul maşinii, Holograf ne ţine companie ,,Poti să-mi iei tot ce-am mai scump pe lume/ …Dar să nu-mi iei niciodată dragostea/…” . De la distanţă părea o serbare câmpenească în plină iarnă. Doamna Tatiana Samoilă responsabila aşezămăntului ne-a mulţumit pentru iniţiativă şi presată de situaţie ne-a lăsat să ne descurcăm. Am înţeles că acum şi aici, oamenii au timp numai pentru muncă şi rugăciune, celelate fiind de prisos.

Am stat cuminţi la rând, am lăsat darurile şi ne-am întors mai fericiţi, cu soarele prietenos ţâşnind prin valul de ceaţă dispersat pe nesimţite. Sufletul curat al copiilor generoşi şi ai celor care au contribuit la această acţiune umanitară a făcut ca întoarcerea să fie senină şi calmă, cea mai frumoasă lecţie de dirigenţie, sub semnul iubirii şi înţelepciunii.

Felicitări celor care s-au implicat!

Camelia NEAGU