NU SEMĂN NIMĂNUI

Se spune adesea că a fi sincer înseamnă să-i faci confidenţe celuilalt, să-ţi deschizi sufletul, însă criteriile după care îţi este apreciată sinceritatea parcă ar fi stabilite întotdeauna de celălalt, nu de tine. Ca urmare, este sinceritatea o calitate, sau un defect?
Se spune adesea că „nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce-i place omului”. Cred că frumuseţea depinde de simţuri, de percepţie, de simpla plăcere care te inundă la contemplarea unui obiect. Frumosul se conturează în ochiul fiecăruia diferit. El variază în funcţie de simţul estetic înnăscut sau dobândit, de educaţie, de nivelul de cultură şi este perceput diferit de către generaţii, influenţat uneori chiar de stilul de viaţă adoptat. Frumuseţea este comparabilă cu un răsărit de soare, frumoşi sunt primii fulgi de nea pufoşi, imaculaţi a căror privelişte îţi descântă ochiul,.. Frumos este cel cu suflet bun, care doreşte să ofere fără preget totul şi nu aşteaptă vreo răsplată. E vocea ta înţeleaptă care oferă sfatul prietenesc şi celui mai aprig duşman, e privirea care scrutează zările optimist atunci când nu mai există nicio speranţă, e zâmbetul tău sincer, încurajator…adolescenţa…
Lumea adolescenţei are timp şi loc pentru iubire necondiţionată, pentru zbor şi înălţare, este o lume a viselor, în care oamenii sunt deosebiţi unul de altul, dar asemănători în aspiraţia spre prietenie. Este şi vârsta când îţi pui mereu întrebarea care dintre disciplinele de studiu sunt mai importante, care dintre ele ţi-ar fi de mai mare folos în viaţă şi nu reuşeşti să găseşti un răspuns de care să fii sigur că oglindeşte adevărul.
Au fost vremuri când învăţământul a fost dominat de modă, de moda limbilor străine, de moda matematicii şi a fizicii, de moda chimiei şi a biologiei, de moda…De ce uneori aceste mode sunt primite fără împotrivire, când, de fapt, fiecare disciplină are importanţa sa? Fără muzică omul ar lătra, fără poezie ar vorbi prin semne făcute cu capul, fără pictură n-ar distinge albul de negru, fără biologie n-ar putea deosebi corpul de umbra sa, fără filosofie n-ar şti dacă merge înainte sau înapoi, fără matematică n-ar şti dacă este un ins sau o mulţime vidă. Acordând fiecărei discipline importanţa ce i se cuvine se poate deosebi valoarea de nonvaloare. Ideal este să poţi merge cu capul sus oriunde te-ai duce. Profesorul nu ar trebui să uite că este şi trebuie să fie în primul rând om şi apoi dascăl, că şcoala este făcută pentru te învăţa să trăieşti mai frumos şi mai bine alături de ceilalţi, nu pentru a-i chinui pe elevi cu nişte note care nu le vor folosi prea mult în viaţă. Până la urmă, tot ceea ce contează este să ştii să fii om şi să te comporţi într-o colectivitate.
În adolescenţă înveţi să citeşti cu adevărat, să simţi şi să trăieşti ceea ce citeşti, dar poţi deprinde şi cele mai cumplite vicii. Anturajul, educaţia, dorinţa de a fi ”la modă”, dorinţa de a fi altfel decât majoritatea, te pot împinge în capcana viciilor, care cu greu îţi mai dau drumul atunci când te-au prins. Totul depinde doar de dorinţa, de voinţa fiecăruia de a scăpa de tutun, alcool, droguri, jocuri de noroc…Tot acum apar şi problemele cu părinţii, conflictul între generaţii îşi face simţită prezenţa în mai multe forme. De la cele mai mărunte lucruri apar divergenţe, certuri în care adolescentul se face ghem ca un arici şi este pregătit în orice moment să atace dur, cu replici tăioase, oricând este “călcat pe coadă”. Teama de a nu li se întâmpla ceva şi grija părinţilor faţă de ei, adolescenţii, devine uneori enervantă, stresantă. Nu ai voie să ieşi în oraş când vrei (“să nu păţeşti ceva”), nu ai voie să te îmbraci cum îţi place, pentru că hainele tale sunt ori prea lungi, ori prea scurte, ori prea strâmte, ori prea “lăbărţate”, nu poţi să mănânci când şi ce vrei tu…
E greu să defineşti adolescenţa, mai ales atunci când tu însuţi/însăţi eşti la această vârstă; poţi doar să legi termenul de mulţimea de sentimente şi trăiri pe care le ai în această perioadă a vieţii. Când treci foarte repede de la iubire la ură, de la fericire la tristeţe, când nimic din ceea ce te înconjoară nu ţi se pare demn de încredere sau respect, cu toate că eşti plin de un entuziasm nu întotdeauna justificat, tot ce te înconjoară îţi trezeşte mari semne de întrebare. Întrebări şi răspunsuri îţi freamătă în minte şi în suflet în fiecare secundă.
Iată ce bucurii mărunte ne întreţin nevoia de frumos! Totul e să le descoperim…
Prof. Lb.română Ionescu Alina
Liceul Tehnologic Agromontan “Romeo Constantinescu”