EDITORIAL (12)
ALB ŞI NEGRU
Ştirile bune nu trezesc interesul opiniei publice. Lumea e interesatã mai ales de ştirile rele. Acestea fac presa vandabilã. Cu alte cuvinte, numai ştirile rele – catastrofe, nemernicii, umilirirea firescului, pervertirea normalului – au capacitatea de a produce scandalul creator de emoţie, de atenţie, de mobilizare.
Lăsând la o parte exagerările deformatoare, chiar şi atunci când ştirile rele sunt corecte, prin concentraţia lor excesivă ele conturează o imagine de ansamblu neadevãrată şi conduc spre concluzii eronate. Astfel se ajunge la depresia generală şi la pervertirea moralei publice.
Asemenea unui fenomen în oglindă, pentru clasa politică, oficialităţi şi demnitari, ştirile rele nu sunt ştiri. Oficalii puterii comunică numai succese şi oferă numai perspective surâzătoare. Ca în alte vremuri…
Un exemplu edificator îl constituie comportamentul oficialilor români referitor la obstacolele aflate în calea intrării României în U.E., ca şi la şocul dureros pe care rerspectiva intrare îl va produce în unele pături ale societăţii româneşti. O bună gestiune a aşteptărilor va face ca românii sã nu se sperie şi să nu fie deprimaţi de faptul cã, dupã ce vor intra în U.E., preţurile vor creşte, unii săteni nu vor mai putea practica agricultura de subzistenţă şi vor reinvada oraşele mărind presiunea şomajului, unele firme româneşti vor falimenta etc. La urma urmei U.E. nu ne va da peşte, ci o undiţă cu care să pescuim.
Aceastã frică inclusiv de adevărul care nu te acuză, se explică, dincolo de prostie, prin natura totalitară a gândirii oficialităţilor care o resimt. Pentru o asemenea gândire între social şi politic nu există intimitate, transparenţa este exclusă, ca şi responsabilitatea decidentului politic faţă de cetăţean. Societaea trebuie tranchilizatã cu poveşti frumoasae, dar mincinoase ; tot ceea ce este neplãcut i se ascunde.
Adevãrul nu face niciodatã rãu. În orice caz, minciuna nu face niciodatã bine; iar o jumãtate de adevãr este mai rãu decât o minciunã întreagã. Iatã de ce trebuie sã ne ferim atât de cei care ne dau doar veştile rele, cât şi de cei care ne pierd în iluzia veştilor bune.
Simplificând la limitã lucrurile, vã propun un exerciţiu: Spuneţi ceva de rău despre cineva. Imediat va afla tot oraşul. Spuneţi ceva de bine despre cineva. Veţi vedea că nu va şti decât persoana căreia i te-ai adresat.
Asemenea unui fenomen în oglindă, pentru clasa politică, oficialităţi şi demnitari, ştirile rele nu sunt ştiri. Oficalii puterii comunică numai succese şi oferă numai perspective surâzătoare. Ca în alte vremuri…
Un exemplu edificator îl constituie comportamentul oficialilor români referitor la obstacolele aflate în calea intrării României în U.E., ca şi la şocul dureros pe care rerspectiva intrare îl va produce în unele pături ale societăţii româneşti. O bună gestiune a aşteptărilor va face ca românii sã nu se sperie şi să nu fie deprimaţi de faptul cã, dupã ce vor intra în U.E., preţurile vor creşte, unii săteni nu vor mai putea practica agricultura de subzistenţă şi vor reinvada oraşele mărind presiunea şomajului, unele firme româneşti vor falimenta etc. La urma urmei U.E. nu ne va da peşte, ci o undiţă cu care să pescuim.
Aceastã frică inclusiv de adevărul care nu te acuză, se explică, dincolo de prostie, prin natura totalitară a gândirii oficialităţilor care o resimt. Pentru o asemenea gândire între social şi politic nu există intimitate, transparenţa este exclusă, ca şi responsabilitatea decidentului politic faţă de cetăţean. Societaea trebuie tranchilizatã cu poveşti frumoasae, dar mincinoase ; tot ceea ce este neplãcut i se ascunde.
Adevãrul nu face niciodatã rãu. În orice caz, minciuna nu face niciodatã bine; iar o jumãtate de adevãr este mai rãu decât o minciunã întreagã. Iatã de ce trebuie sã ne ferim atât de cei care ne dau doar veştile rele, cât şi de cei care ne pierd în iluzia veştilor bune.
Simplificând la limitã lucrurile, vã propun un exerciţiu: Spuneţi ceva de rău despre cineva. Imediat va afla tot oraşul. Spuneţi ceva de bine despre cineva. Veţi vedea că nu va şti decât persoana căreia i te-ai adresat.
Gh. BURDUJAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu