NU CONSILIERI PE BANI PUBLICI !

Sistemul electoral românesc, unul de esenţă democratică, permite  electoratului să aşeze în fruntea obştei pe aceia care sunt potenţial realizatorii proiectelor lor, pe aceia care să le îndeplinească aspiraţiile lor de cultură şi civilizaţiei la o viaţă mai bună. E drept că aceştia, din momentul alegerii lor în calitate de consilieri, se depărtează de propriul program electoral dând oamenilor sentimentul că au fost asimilaţi de putere sau că îşi satisfac propriile interese ori de grup. Este ceea ce se cheamă în politologie erodarea  imaginii.
Foarte puţini sunt cei care rămân consecvenţi, coboară în mulţime, trec peste interesele de partid, se gândesc şi acţionează în folosul tuturor cetăţenilor. A devenit astăzi evident că mentalitatea  bolşevică cine nu e cu noi e împotriva noastră acţionează  primordial şi sălbatic în societatea românească. Suntem încă departe de a gândi că a fi diferiţi nu înseamnă a fi duşmani, că altfelitatea  este singurul criteriu democratic ce permite  reunirea în  matca fertilă a progresului a apelor  de pe  versanţii aceluiaşi relief.
Cetăţenii au sentimentul că aleşii sunt primii care toacă banii publici şi îi irosesc în folos personal  ori de grup, că cei aflaţi vremelnic la putere  acţionează doar pentru a acumula în folosul lor. Se pierde, în vreme de criză, sensul sacrificiului colectiv iar  ceea ce în societăţile moderne, avansate, se construieşte  vreme de generaţii, la noi se întâmplă –miraculos – în  câteva clipite pe parcursul unei legislaturi. Criza este doar pentru unii, se vorbeşte din ce în ce mai des la nivelul unui electorat hrănit cu deziluzii şi zvonuri, cu dezamăgiri şi distorsiuni.
O privire atentă în istoria recentă arată cum naţiuni  astăzi prospere şi civilizate au  înţeles sensul sacrificiului colectiv. Când candidezi pentru a fi consilier, local ori judeţean, eşti un soi de idealist care vrei demnitatea pentru a sluji comunitatea onest şi dezinteresat. Nu pentru banii publici din care eşti, atât cât se poate, retribuit. Gândiţi-vă câte  fonduri direcţionate corect spre nevoile oamenilor s-ar obţine dacă nici un consilier nu ar mai  primi bani pentru activitatea  prestată  iar în ochii oamenilor prestarea  lor ar  fi una de onoare. Onoare, cinste, muncă, patriotism? Vă mai amintiţi sensul acestor cuvinte  ce par scoase din uzul vieţii cotidiene?
E timpul  să reaşezăm ordinea morală în viaţa publică şi să ne îndreptăm spre cei care  ne-au ales şi vor alege curând. Un pas necesar ar fi şi acesta pe care îl propun : consilierii locali să nu mai fie retribuiţi pentru activitatea lor. Se va vedea atunci câţi vor mai avea  elanul de a fi în fruntea obştii, chiar dacă suma este puţin mai mare decât simbolică. Oamenii vor aprecia, desigur, că răsplata efortului consilierilor va fi  o localitate mai civilizată condusă de oameni inimoşi şi oneşti care au o imagine morală şi dau un exemplu de solidarizare cu întreaga comunitate.
O astfel de propunere pe care o lansez poate să devină nu numai un prilej imediat de atac politic, ci un frumos  exemplu de conduită civică. Gândiţi-vă că ai grijă de familia ta numai din iubire şi din grijă sinceră pentru viitorul ei. Gesturile simple, mărunte, prefigurează înfăptuirile comunităţii. Cine va zice alături de mine că banii publici se cuvin binelui public, că trebuie să ajungă la cei care au efectiv nevoie de  ajutorul nostru?
Un calcul matematic simplu şi un calcul moral elementar ne arată că se poate ca nici un consilier local să nu mai primească vreun avantaj financiar pentru că încearcă să gândească şi să înfăptuiască în folosul alegătorilor (dacă o face!). Răsplata morală va fi astfel cu mult mai mare . Pledoaria mea  se întemeiază pe o cugetare a lui Nicolae Iorga la care vă rog să reflectaţi: Sunt prieteni pentru nevoie, prieteni de nevoie şi prieteni în afară de orice nevoie – cei puţini! E bine ca în sezonul în care apele încep să se tulbure să vă gândiţi ce fel de prieteni aveţi.
Daniel Stoian
consilier local al oraşului Vălenii de Munte