UMILINŢA ROMÂNILOR

Biblia ne spune că trebuie să fim umili. Suntem noi romanii umili sau nu? Ne supunem indemnului bibliei? Din ce trăim şi vedem constatăm că suntem în partea opusă a umilinţei. Cred că o cauză ar fi interpretarea greşită a semnificaţiei acestui concept de viaţă. „Umil” contrapus cuvintelor „încrezut”, „îngâmfat”, „plin de sine” şi „mândru”-a nu se confunda cu mândria de a fi cineva sau a face ceva-face să fugim chiar şi de idee. „Servus!” folosit în Ardeal şi care înseamnă „servitorul” nu se referă la slujba de servitor ci că persoana care îl spune se pune la dispoziţia celuilalt. Acest salut a devenit „prăfuit” şi chiar dacă se mai foloseşte şi-a pierdut mult din semnificaţie. Deci: Suntem sau nu umili? Şi da şi nu! Suntem umili în sensul rău; devenim adevărate râme fără coloana vertebrală de câte ori ne aflăm în faţa unor oameni mai puternici ca funcţie, poziţie sau atitudine-aici găsim patroni, poliţişti, şefi, „musculoşi” agresivi.. – Făcându-ne mici… mici… mici de tot şi luăm o poziţie jenantă pentru rasa umană. (Unii folosesc pentru această atitudine termenul „obedienţă”.). Dar… tot noi „umilii” devenim zmeii-zmeilor când în faţă avem oameni mai slabi decât noi. „Antrenaţi” secole de-a rândul să fim când aşa, când aşa rezultatul nu poate fi decât dezastruos.
Modul acesta de a fi, suprapus peste cel cu capra vecinului şi peste plăcerea denunţului, reclamaţiei şi certurilor ne oferă un tablou nicidecum măgulitor. Unii sunt de părere că ne vom reveni; personal mă îndoiesc. Cum am putea reveni la o aşa-zisă normalitate din moment ce nişte mulţi oameni care muncesc din greu pe bani puţini şi alţi nişte mulţi oameni aşteaptă tremurând o pensie mizeră privesc la nişte evenimente în care se etalează maşini foarte scumpe, ţinute scumpe cât să îmbraci un orăşel şi teancuri de bani aruncaţi ca gunoiul? Normalitate? Haida, de! În ţara în care îmbogăţiţii necinstiţi nu sunt traşi la răspundere şi hoţii mişună ca furnicile din muşuroi de îi este frică omului chiar şi în casă nu este posibilă ajungerea la normalitate.
Că vorbim despre hoţi, văd mulţi comentatori TV spunând ca dacă s-ar reduce furturile la jumătate, ar fi bani pentru o reală creştere a României. Ciudat fel de a privi lucrurile; deci nu trebuie eradicate furturile ci… doar reduse cu 50%!!!!!! (De data aceasta comentatorii nu se referă la hoţii mărunţi ci la cei care profitând de funcţii şi poziţii se umplu de bani din tot felul de facilitări.).
În multe ţări pe care le vedem ca model de nivel de trăi şi civilizaţie guvernanţii mai scapă câte un hăţ-două din mâini dar nu le scapă pe toate cum s-a întâmplat şi continuă să se întâmple la noi. În ciudă a tot felul de declaraţii belicoase nu se vede o dorinţă reală a guvernanţilor – şi în general a clasei politice – de a prelua hăţurile scăpate. Atât ei cât şi noi spunem „Da, trebuie făcut ceva!” de 21 de ani dar nimeni nu face nimic; toţi lasă viaţa să curgă de la sine cu diferenţa că noi nu avem cum să ne împotrivim iar ei o lasă să curgă pe bani mulţi-banii noştri.
Gheorghe SÂRBU