EDIŢIA a VIII-a
Ca pretutindeni pe acest tărâm cu Dunăre şi cu Carpaţi, Toamna la
Vălenii de Munte înseamnă funigei de argint, de aramă şi de aur, strălucind pe stâlpii cerului şi pe crengile pădurii. Înseamnă arome de gutui şi de mere domneşti, întretăiate de suspini de cocori, călătorind vremelnic spre alte zări.

Ca nicăieri pe acest pământ cu Dunăre şi cu Carpaţi, Toamna la Vălenii de Munte mai înseamnă prilejuri anume de neuitare.
Aici, în 1938, Magul de la Văleni , savantul Nicolae Iorga, asculta şi vedea pentru prima oară o tânără şi frumoasă cântăreaţă de 19 ani, jalonându-i, cu glas hotărât de vizionar, strălucită carieră – cum n-a mai fost şi nu era să mai fie alta – de interpretă a cântecului popular românesc, pe toate meridianele lumii.
Era vorba de Maria Tănase.
Tot aici, ceva mai târziu, răsărea şi se înălţa, în unduiri de doină şi de baladă, un alt glas îndrăgit şi apreciat de iubitorii cântecului popular. E vorba de Irina Loghin.

vrajă a cântecului popular şi în compania, cu luciri de fagure de miere, a licorii livezilor de pruni, aşezată în grele butoaie de dud şi de stejar şi, după îndelungă şi benefică lucrare, scoasă la iveală ca să ne fie, dumneavoastră şi nouă, temei de aleasă şi înaripată bucurie, în zilele de 28, 29 şi 30 ale lunii lui Brumărel.
Constantin MANOLACHE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu